Please select the settings according to your preferences.<\/div>
Verificaţi setarea<\/span><\/div>
Ascundeţi această notificare pentru 60 de zile<\/span><\/div><\/div><\/div><\/div>';languageNotice.init('ro','ro',60)})
Magneziul (Mg) joacă un rol vital în menținerea funcțiilor corporale; în consecință, deficitul său a fost asociat cu diverse boli cronice. Diagnosticul deficitului de Mg este o provocare din cauza absenței simptomelor specifice și din cauza impactului său asupra sănătății. Sensibilizarea profesioniștilor din domeniul sănătății poate facilita un diagnostic precis și un tratament adecvat. Această recenzie aprofundează rolul Mg în bolile cronice, examinează beneficiile potențiale ale suplimentării cu Mg și prezintă un instrument pentru a sprijini diagnosticarea și gestionarea deficitului de Mg.
Magneziul (Mg) este un mineral care joacă un rol esențial în calitate de co-factor în aproximativ 300-600 de reacții biochimice, care sunt responsabile de reglarea unei game largi de procese celulare și fiziologice fundamentale (de exemplu, ciclul celular, reglarea canalelor, apoptoza, stabilitatea membranelor și a acizilor nucleici, cofactor a sute de enzime vitale și în răspunsurile la stres) [1, 2].
Necesarul zilnic de Mg variază în funcție de vârsta persoanei, de sexul și de starea sa de sănătate curentă. Pentru adulți, necesarul zilnic de Mg general acceptat este de aproximativ 300-400 mg. Principalele grupe de alimente care contribuie la aportul de Mg sunt cerealele și produsele pe bază de cereale, laptele și produsele lactate, precum și cafeaua, cacaoa, ceaiul și infuziile [3, 4]. Tabelul 1 descrie aportul zilnic recomandat de Mg exprimat ca aport adecvat (AI) pentru sugari și alte grupe de vârstă [4].
Tab. 1. Rezumat al aportului adecvat de magneziu (Mg); adaptat din EFSA NDA Panel (2015) [4].
Vă rugăm să derulați spre dreapta, pentru a vedea tot conținutul
Grupa
Vârsta [ani]
Necesarul zilnic de Mg [mg]
Sugari
7–11 luni
80
1–<3
170
Copii și adolescenți
3–<10
230
10–<18 (bărbați)
300
10–<18 (femei)
250
Adulți
≥18 (bărbați)
350
≥18 (femei)
300
Sarcină
≥18
300
Lactație
≥18
300
Deficitul de magneziu
Deficitul de Mg poate duce la tulburări neuromusculare și cardiovasculare (CVD) și poate acționa ca un factor de risc pentru osteoporoză și poate afecta secreția de insulină, ducând la rezistența la insulină și la diabetul de tip 2. Mai multe studii epidemiologice demonstrează o corelație inversă între nivelurile serice normale de Mg și factorii de risc cardiovascular, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul de tip 2 și sindromul metabolic. Mg oferă diverse beneficii cardioprotectoare, inclusiv proprietăți antihipertensive, antiaritmice, antiinflamatorii și antiplachetare [3]. Nivelurile scăzute de ioni de Mg în sânge (hipomagneziemie) pot interfera cu sinteza și cu secreția de parathormon, ducând la hipocalcemie.
Există numeroase cauze și posibile consecințe asociate cu deficitul de Mg (Fig.1). Hipomagneziemia ușoară este de obicei asimptomatică, dar deficitul sever de Mg se poate manifesta prin astenie persistentă, oboseală, tulburări de concentrare, sensibilitate crescută la infecții, stres mental, tremor și furnicături ale mâinilor, contracții ale pleoapelor și buzelor, agitație psihomotorie, anxietate și palpitații sau crize de tetanie [3].
Consecințele negative ale stresului și ale hipomagneziemiei se consolidează reciproc într-un cerc vicios; adică, stresul psihic ar putea conduce la o pierdere crescută de Mg și la un deficit de minerale. În schimb, deficitul de Mg ar putea agrava efectele stresului psihic (oboseală și insomnie, amețeli, dureri de cap, palpitații, crampe musculare, contracții ale pleoapelor, ticuri și sensibilitate crescută la infecții). Suplimentarea cu Mg reduce stresul, anxietatea și cortizolul seric și crește nivelul de Mg în ser și eritrocite [5].
În plus, simptomele deficitului de Mg pot apărea și cu niveluri normale de Mg în organism, din cauza transferului patologic de Mg în oase, care poate afecta echilibrul general [3]. Diagnosticul deficitului de Mg pe baza simptomelor este o provocare, deoarece acestea nu sunt specifice prin natura lor. În plus, doar 1% din Mg este prezent în sânge și există mai mulți factori de risc care pot contribui la dezvoltarea deficitului de Mg. Evaluarea de rutină a Mg în sânge are o valoare diagnostică limitată, deoarece nu se corelează cu conținutul său în țesuturi [3].
Fig. 1. Fiziopatologia deficitului de Mg. Adaptat după Jędrzejek et al. (2021) [3]. CVD: boli cardiovasculare; Mg: magneziu
Utilizarea corectă a produselor cu Mg
Deficitul de Mg este frecvent la copiii în creștere, la femeile însărcinate/care alăptează, la persoanele supuse unui stres cronic sau la cei care practică sporturi profesionale. Medicul de îngrijire primară trebuie să evalueze pacientul pentru simptome de deficit de Mg și să ofere suplimentarea adecvată, dacă este necesar [3, 5].
Corectarea și prevenirea deficitului de Mg implică, de obicei, suplimentarea cu produse cu Mg pe cale orală. Pe piață există numeroase produse care conțin diferiți compuși de Mg. Este demn de remarcat faptul că printre produsele cu Mg abundente de pe piața farmaceutică, sunt accesibile produse cu Mg aprobate cu documentație chimică, farmacologică și clinică amănunțită (Fig.2) [3]. Factorul cheie în determinarea eficacității acestora este tipul de sare utilizat, care influențează absorbția ionilor de Mg. Sărurile anorganice, cum ar fi oxizii și clorurile, au o rată de absorbție semnificativ mai mică (în jur de 10%-16%) decât sărurile organice mai frecvent utilizate, cum ar fi citratul, gluconatul, lactatul și aspartatul, care pot spori absorbția Mg. Alegerea produsului depinde, de asemenea, de starea tractului gastro-intestinal; sărurile organice (citrat, lactat și aspartat) care se aseamănă cu compușii de Mg din alimentele zilnice sunt recomandate atunci când stomacul și intestinele funcționează corect. La pacienții cu hiperaciditate și gastrită, oxidul de Mg este mai bine tolerat, dar cu o biodisponibilitate scăzută. Clorura de Mg este recomandată pentru pacienții cu hipoclorhidrie, deoarece furnizează ioni de clorură ca beneficiu suplimentar. În cazul ulcerelor peptice, se recomandă formularea de Mg cu înveliș enteric; cu toate acestea, biodisponibilitatea este o limitare. Se recomandă administrarea produselor cu Mg cu alimente și cu multă apă, pentru o absorbție optimă [4].
Fig. 2. Medicamente autorizate care conțin magneziu (Mg). Adaptat după Jędrzejek et al. (2021) [3].
Recomandări de tratament pentru deficitul de Mg
Având în vedere că simptomele deficitului de Mg nu sunt specifice și că există mai mulți factori de risc care pot contribui la dezvoltarea acestui deficit de minerale, diagnosticarea deficitului de Mg poate fi o provocare. Pentru a educa profesioniștii din domeniul sănătății (HCP) cu privire la diagnosticarea corectă a deficitului de Mg și pentru a recomanda un tratament adecvat, a fost dezvoltat un algoritm ca un instrument valoros [3], care:
Conține liste de factori de risc comuni pentru deficitul de Mg, cum ar fi boli, medicamente și condiții fiziologice;
Precizează alegerea tratamentului cu Mg, doza și intervalul de timp;
Facilitează și grăbește recomandarea HCP cu privire la produsele cu Mg pe baza medicinei bazate pe dovezi.
Algoritmul de practică al medicului de familie pentru utilizarea produselor Mg este prezentat în Fig. 3. Eligibilitatea pacientului pentru tratamentul cu Mg este determinată pe baza unor considerente fiziopatologice. Algoritmul nu necesită testarea nivelului de Mg din sânge și subliniază necesitatea utilizării sistematice și cronice a produselor cu Mg. Tratamentul sau prevenirea deficitului de Mg implică suplimentarea orală cu medicamente aprobate [3].
Fig. 3. Strategii recomandate pentru integrarea produselor pe bază de Mg; adaptare după Jędrzejek et al. (2021) [3].
*Aceste recomandări nu iau în considerare evaluarea magneziemiei, deoarece evaluarea clinică și evaluarea potențială a depozitelor tisulare de Mg au o valoare diagnostică mai mare decât evaluarea nivelurilor plasmatice de Mg. Tulburările și afecțiunile enumerate mai sus reprezintă o bază suficientă pentru a începe administrarea de medicamente sau de suplimente de Mg.
**Contraindicat la pacienții cu eGFR <30 ml/min.
HRT: terapie de substituție hormonală; Mg: magneziu; IPP: inhibitor de pompă de protoni.
Rezumat
Mg este un macroelement esențial pentru funcționarea normală a organismului. Acesta joacă un rol vital în menținerea sănătății umane în general. Aportul alimentar inadecvat de Mg poate contribui în mod direct la dezvoltarea de numeroase boli ale abundenței, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul de tip 2, cancerul, depresia și alte tulburări metabolice. Este esențial să se dispună de instrumente de urmărire a deficitului de Mg pentru un tratament și o prevenire eficace. O publicație recentă a propus un instrument care poate fi ușor de încorporat în practica HCP, pentru a sprijini diagnosticarea și pentru a contribui la stabilirea celui mai bun curs de acțiune pentru gestionarea deficitului de Mg la pacienții lor.
Glasdam SM, Glasdam S, et al. The importance of magnesium in the human body: a systematic literature review. Adv Clin Chem. 2016;73:169–93. doi: 10.1016/bs.acc.2015.10.002.
de Baaij JH, Hoenderop JG, et al. Magnesium in man: implications for health and disease. Physiol Rev. 2015;95(1):1–46. doi. 10.1152/physrev.00012.2014.
Jędrzejek M, Mastalerz-Migas A, et al. Stosowanie preparatów magnezu w praktyce lekarza rodzinnego. Lekarz POZ. 2021;7(2). [Jędrzejek M, Mastalerz-Migas A, et al. The use of magnesium preparations in the practice of a family doctor. Lekarz POZ. 2021;7(2)].
EFSA NDA Panel (EFSA panel on dietetic products, nutrition and allergies), 2015. Scientific opinion on dietary reference values for magnesium. EFSA J. 2015;13(7):4186. doi: 10.2903/j.efsa.2015.4186.
Pickering G, Mazur A, et al. Magnesium status and stress: the vicious circle concept revisited. Nutrients. 2020;12(12):3672. doi: 10.3390/nu12123672.
Recunoaștere: Autorii îi mulțumesc Paulei Fontanilla, PhD, pentru revizuirea critică a conținutului științific al acestui manuscris și lui Avinash Bardia, PhD, angajat al Sanofi, deoarece a oferit asistență medicală și editorială.
Conflict de interese: K. Wielgus, M. Dan și T. Tavaressunt angajați ai Sanofi.
Declarații: Publicație finanțată de Sanofi.
Afiliere/Corespondență: Katarzyna Wielgus, Sanofi, Bonifraterska 17, 00-203 Warsaw, Poland (katarzyna.wielgus@sanofi.com), Milana Dan, Sanofi, Sao Paulo, Brazil și Thamiris Tavares, Sanofi, Sao Paulo, Brazil
Înaintat în data de: 11.10.2023Acceptat în data de: 03.01.2024Publicat în data de: 27.02.2024